In einem Dialysezentrum in Châtillon (Vororte des Südwestens Paris)

Voiam să spun în nota de subsol ca nu este o traducere 1:1 a poeziei La Steaua , este o adaptare după mai multe poezii .

Mihai Eminescu își știa même-urile

Când însuși glasul gândurilor tace,

Mă-ngână cântul unei dulci evlavii,

Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei?

Din neguri reci plutind te vei desface?

Puterea nopții blând însenina-vei

Cu ochii mari și purtători de pace?

Resai din umbra vremilor încoace

Ca să te văd venind … ca-n vis, așa vii!

Cobori încet… aproape, mai aproape,

Te pleacă iar zâmbind peste-a mea față,

A ta iubire c’um suspin arat-o,

Cu geana ta m-antinge pe pleope

Să simt fiorii stringerii în brațe,

Pe veci perduto, vecinic adorato!