Share.

    24 Kommentare

    1. artistul_peste on

      Ah, da, perioada aia cand eram superputere economica intergalactica, se cacau pe ei strainii de frica ca face banca Ceausescu, si ne ghiortaiau la toti matele de cat de bine ne era…

    2. delete_key_ on

      Una dintre marile bucurii ale copilariei mele a fost atunci cand maica-mea, educatoare fiind, imi aducea si mie un pachet de la straini, de Craciun.

      Guma la metru, un ceas, un caiet cu Man United, o pereche de manusi, un pix, Occidentul parea mai aproape.

    3. Nu știu dacă mai țineți minte, dar in urma cu mulți ani, vreo 26, am primit ajutoare de la Uniune, cu îmbrăcăminte pentru școlari. Atunci am avut prima pereche de bocanci din piele, eram la scoala generala si ne-au îmbrăcat din cap pana-n picioare. Lumea uită cât de săraci eram, care era inflația si cât munceau părinții noștri pentru un salariu care își pierdea din valoare de la o zi la alta.

    4. Impressive-Mall7831 on

      despre ce vorbiti domne? alta manipulare,e clar ca videoclipul e pe reverse, si de fapt oamenii pun cutii in camioane sa ajute europa, asa de bogati eram///sssssss

    5. Anii ’90 au fost groaznici. Pe langa mineriade, instabilitate economica si politica mare, inflatia si preturile au fost uriase,

      Romania arata azi extraordinar de bine in comparatie cum arata atunci. Dar ar fi putut arata mult mai bine.

    6. Eram la tara cand au venit cu un camion ca sa aduca ajutoare. Pachetele erau de la olandezi; imi aduc aminte si acum cum se uitau cu mila la copiii si oamenii care se inghesuiau sa primeasca ceva. Chiar daca eram copil, m-au marcat acele momente. Ma gandeam in primul rand de ce au venit acei oameni sa ne ajute. Probabil experienta de atunci ma face mai sensibil cand citesc pareri care spun ca nu trebuie sa ajutam Ucraian sau alte tari care au nevoie.

    7. Sharli_Shaplin on

      Măcar aveam cel mai tare spionaj din lume + laserul de topea tancuri.

    8. Relative-Tune85 on

      Tigrul Frosties – 1periuță de dinți şi pastă – bomboane – stilouri și creioane. Astea le-am găsit in cutia mea. Si acum îmi aduc aminte de mirosul acelei cutii de pantofi

    9. AloPolitia112 on

      Dar acum românii plâng că „dăm bani la Ucraina și Moldova“.

      Dar alții să ne dea nouă, cum să nu.

    10. Cand fericirea venea la camion din Ieuropa lu Ursula? Pacat ca impostorii traiesc numa in bula tiktok/fb.

    11. KeyFisherman687 on

      Daca vrei sa vezi imagini din astea, te duci de sarbatori in fata la palatul lui Becali. E la fel.

      Propo, in 89 nu vedeai asa, in 90-93 vedeai asa.
      Ce nu vedeai in 90-91 sunt aia cu siringa in vena la gara totusi. Unele marguri au ajuns cu intarziere.

    12. snakelair88 on

      Când eram mic, 1994 gen, nu avea mama bani de ghete și mi-a luat de la second hand ghete de damă (care arătau așa mai unisex). Purtam iarna pungi în picioare, peste ciorapi, ca să nu ni se ude așa repede șosetele. La școală ne dădeau de la Colgate gratis pastă de dinți și periuța, iar la biserică ajutoare din Olanda. Ce vremuri.

      Ne făceam dispozitive explozibile din clanțe de la ușa, cu cositor și tot așa, produse prin fabrici, ne jucam cu carbit, și tot soiul de nebunii. Trăgeam cu țevile și cutreieram toate dealurile prin Brașov, duc la dozator și pufuleți erau lux pentru noi.

      Era o lume săracă, un pic nebună, dar atunci am fost copil deci pare cumva romantic frumoasa.

    13. Agile-Fig-455 on

      Asa vor sa ajungem si extemistii? Din nou flamanzi si disperati? Europa ne-a salvat oameni buni, ca altfel nu mai exista Romania.

    14. Eastern-Heart8249 on

      Imi amintesc asta, si in orasul meu au venit cu ajutoare si si eu am stat la rand sa primesc jucarii !

    15. Îmi aduc aminte când prin 88-89 ne trezea mama să preluăm coada la lapte și paine ca ei trebuiau să plece la serviciu. Ce vremuri frumoase. Copil la 14 respectiv 12 ani sa stai la -25 grade la coada la 6 dimineața. Cu cat drag făceam temele la lumina lumânărilor și dormeam toți 4 in bucătărie de frig in apartamentul oferit gratuit de Ceaușescu. Trăiesc cu nostalgie kilometrii făcuți pe jos indiferent de anotimp până la școală pentru ca autobuzele nu mergeau sau când mergeau erau înțepenite de lume și noi , copii , nu prea intram . Cu cat drag imi aduc aminte când făcea mama o ciorbă de pui cu un copan pe care îl împărțea între mine și frățiorul meu mai mic . Cu cat drag purtam o pereche de teniși până când se rupeau, și după aia o perioadă. Aș putea povesti până dimineață. Dar mă apucă plânsul numai la gândul acelor vremuri minunate .

    Leave A Reply