Wenn wir in eine Bankzentrale eintreten, werden wir feststellen, dass es leere Zähler, vollständige Böden mit gelöschten Lichtern, wenige Mitarbeiter im Vergleich zu vor 10 Jahren gibt. Wenn wir dann eine öffentliche Einrichtung betreten, werden wir volle Büros finden, mehr Menschen auf einem PC, Menschen, die von einem Büro zu einem anderen gehen.

>Contrastul îl vom găsi dacă vom păşi într-o instituţie publică, unde vom găsi o aglomeraţie mare, mulţi funcţionari, birouri supra aglomerate, 2-3 persoane se învârt în jurul unui calculator., secretare care monitorizează multe cafetiere. Prin instituţie publică am înţeles: primărie, consiliul judeţean, agenţie, direcţii judeţene, alte deconcentrate.  Se plimbă dosarele dintr-un birou în altul, se umblă pe holuri cu câte o hârtie în mână. Am început acest aliniat cu  cuvintele ”dacă vom păşi  într-o instituţie publică”,  puteam să scriu ”când vom păşi într-o instituţie publică”.  Am optat pentru ”dacă”, întrucât este din ce în ce mai greu să intri într-o instituţie publică. 

>Cetăţeanul care are o problemă este ţinut pe la uşi, pentru a nu deranja şi strica vibe-ul celor care  populează birourile. De la an la an numărul personalului a crescut, organigramele s-au mărit pentru a face loc neamurilor, soţiilor, amantelor, loialiştilor.

>Partidele au lotizat întreaga administraţie publică, fiecare construindu-şi propriul fief, unde s-au făcut angajări, la foc automat,  prin simulări de concursuri. Apoi şi-au fortificat zona de influenţă, toate job-urile fiind tranzacţionate, doar, de partide.

Lipitori

Pai cum sa dea afara plimbatorii de hartii

>dacă intrăm într-o instituţie publică, vom găsi birouri pline

Și tot nu îți poți rezolva treburile.

De zice nenea asta ca e un lucru bun ca angajatii din privat au plecat acasa? Anyway, la ce articol a produs, bugetarii bad ce surpriza, mai bine da zf 10 lei unui reditor si produce acelasi articol si Bacanu asta poate sa plece acasa, ceea ce cf lui ar fi un lucru bun.

Roddit citește o opinie și o tratează ca investigație numai că se ia de sectorul public. Încă doi pași și ajungem ca ai lui Simion.

Sunt plecat din România de aproximativ 35 de ani. Pentru ultima (anul trecut) din cele 4-5 chestiuni administrative pe care le-am avut de rezolvat in România, în toți acești ani, am avut nevoie de o copie după un certificat din cele care încă nu s-au digitizat, deci (conform regulilor locale) de a mă prezenta in persoana la instituția respectivă, la o data si ora pe care am avut posibilitatea sa le aleg in avans, de pe web site-ul serviciului. Mă deplasez in România la data respectivă, ajung la sediul serviciilor cu destul timp in avans, si sunt oprit la ușa de un individ care îmi cere datele personale, pentru a determina daca am dreptul de access in clădire. După ce i le dau, vad ca se uita într-un caiet in care cineva ***trăsese linii orizontale si verticale cu un creion***, pentru a produce un fel de spreadsheet, unde se găseau ***scrise de mânǎ***, numele celor care solicitaseră întâlniri in ziua respectivă. Știind cǎ cererea o făcusem online, am întrebat de ce nu exista un printout de pe site-ul unde se colectau aceste date, si mi s-a explicat foarte serios, de către cerberul de serviciu, precum cǎ: „noi avem pe cineva bun la calculatoare, care scoate datele de pe internet, si completează de mana caietul, in fiecare zi“.