VIDEO | Rumänischer Abgeordneter Daniel Gheorghe: Die Wiedervereinigung Rumäniens mit der Republik Moldau muss schnell erfolgen, durch Abstimmung in den Parlamenten in Chișinău und Bukarest

>“Today, I think we should all look to the model of these great heroes. We are not in the situation of 1918. **Romania is not a country torn by war**. Bucharest is a European capital, a city in full development, the capital of a NATO and European Union member country. It is no longer a capital under occupation, as it was in 1918. **We are not haunted by the epidemics that existed during that period. Romania is not in a health, social or humanitarian crisis**,“ the Romanian deputy noted.

Da, este adevărat că România nu mai este în situația dezastruoasă de atunci. Nimic nu se compară cu pierderile economice și omenești cauzate de un război.

Nici Basarabia nu se mai află în situația aceea catastrofală, o provincie lăsată așa de Imperiul Rus, care îi destinase acesteia rolul umil de regiune agricolă. A se vedea [harta cu rata analfabetismului în perioada interbelică](https://www.reddit.com/r/Romania/comments/12o26k1/alfabetismul_in_romania_1930/). Românilor din Basarabia nu li se permiseseră să aibă școli în limba română. Pentru a înțelege magnitudinea fenomenului, trebuie să înțelegem că, în 1897, în gubernia Basarabia, ”*autoritățile țariste constatau că doar 19,4% din cei 1,9 milioane de locuitori ai regiunii cunoșteau a scrie și a citi*”.

Începând din 1922, România a trebuit să investească masiv în infrastructura școlară din Basarabia, construind un număr mare școli inclusiv în decada următoare, în 1930. În 1922, Constantin Angelescu, ministrul Instrucțiunilor Publice (un ministru deosebit de dedicat), a întreprins o vizită de inspecție a şcolilor din orașul Chișinău şi împrejurimi, conchizând că „*populația românească din Chișinău* ***ocupă mai mult periferia orașului****, clădirile școlilor primare române sunt cu mult mai inferioare clădirilor ocupate de școlile rusești din centrul orașului*”. [sursă articol](https://moldova.europalibera.org/a/basarabia-%C3%AEn-cadrul-rom%C3%A2niei-re%C3%AEntregite-vi-reforma-%C3%AEnv%C4%83%C8%9B%C4%83m%C3%A2ntului-2/30566596.html). Deviza lui Angelescu – *„Școală cât mai multă! Școală cât mai bună! Școală cât mai românească!”.*

În total, pe parcursul a 22 de ani, statul român a reușit să deschidă 1.760 de școli școli rurale și aproape 200 de școli urbane. Chiar și așa, lipsa inițială fusese atât de mare încât numărul acestora continua să fie unul insuficient. Într-atât de mare fusese înapoierea lăsată de imperiul țarist.

A luat astfel mare avânt şi combaterea analfebetismului (principala direcţie de acţiune dată de statul român a fost ca în fiecare cătun să funcţioneze o şcoală primară cu unul sau mai mulţi învăţători, combătând cu succes analfabetismul). [https://www.romania-actualitati.ro/emisiuni/istorica/integrarea-basarabiei-in-proiectul-politic-romania-mare-id208162.html](https://www.romania-actualitati.ro/emisiuni/istorica/integrarea-basarabiei-in-proiectul-politic-romania-mare-id208162.html) – sursă.

”La sfârșitul anilor 1930, numărul știutorilor de carte în România constituia cca. 60%”, afirmă istoricul Ion Xenofontov. Sursă: [https://agora.md/stiri/104293/portia-de-istorie-cum-a-reusit-romania-sa-construiasca-aproape-2-000-de-scoli-in-basarabia-longread](https://agora.md/stiri/104293/portia-de-istorie-cum-a-reusit-romania-sa-construiasca-aproape-2-000-de-scoli-in-basarabia-longread)

Basarabia era de asemenea aproape neindustrializată.

Legat de România, aceasta era într-o situație și mai catastrofală. Ieșise din război cu pierderi colosale de vieți omenești, iar infrastructura feroviară – coloana vertebrală a țării – fusese redusă la cenușă.

Pierderile de șeptel (i.e. vite mari, cai, oi, porci) au fost absolut catastrofale în timpul ocupației 1916–1918. Bovine – pierdere de 63%. Cabaline – pierder de 66%. Ovine – 9,5 – 10 milioane în 2016, dar reduse la 3 milioane în 2018 (68% pierdere). În total, România a pierdut între 1916 și 1918 aproximativ 65–70 % din întregul efectiv de animale.
Armatele germană, austro-ungară și bulgară au rechiziționat masiv. „Comisii de rechiziție” care mergeau din sat în sat cu liste și însemnau animalele cu vopsea. Porcii și oile erau tăiate pe loc pentru soldați; vitele și caii buni erau încărcați în trenuri și duși spre front sau în Germania. Cu acte, oficial, doar în 1917–1918 fuseseră exportate către Germania și Austro-Ungaria circa 300,000 de bovine și 150,000 de cai, plus sute de mii de porci și oi. Și furajele erau rechiziționate. Din cauza asta, iarna 1917–1918 a fost extrem de grea; zeci de mii de animale au murit de foame și frig. Șeptelul din Moldova a rămas relativ intact. Acolo se refugiase armata română cu regele. Dar în Dobrogea, Muntenia, Oltenia efectivele de animale fuseseră reduse la 10-20%.

În 1927–1928 s-a ajuns iar la efectivele din 1915.

După ce se înfăptuiește România Mare, investitorii privați străini au privit România Mare ca pe o țară foarte riscantă din cauza inflației și frontierelor contestate. Înainte de 1914, România avusese Steau Română (austriaco-ungară-germană), Astra Română (aparținea de Royal Dutch Shell). Industria petrolieră românească era dominată în proporție de peste 90% de capitalul străin. Capital străin care a dispărut după acest război.

De altfel, acest șoc este și unul din motivele pentru care s-a și născut teoria economică ”prin noi înșine”. Statul român s-a gândit să creeze el însuși capitalul autohton. Vintilă Brătianu spunea în 1923: „*Nu mai avem pe cine aștepta. Trebuie să ne ridicăm singuri*”. Închei paranteza.

România ar fi trebuit să primească și niște reparații de război substanțiale. A primit doar 0,06% din totalul reparațiilor oferite de germani, mai mult din cauză că la România n-a mai ajuns nimic după ce Germania a trebuit să plătească usturător de mult Franței, Italiei, Belgiei și Angliei.

>Pentru că nu mai aveam bani, România a primit, în 1922 și 1929, niște împrumuturi de stabilizare de la Franța în condiții favorabile. Cred că Nicolae Titulescu este responsabil pentru negocierea primului împrumut, dacă nu mă înșel.  

Într-o lucrare publicată în 2017 sub titlul „Cum s-a făcut România Mare? Şocul 1918”, de analistul Petrişor Peiu, se arăta că prospera Românie din 1913, cu excedente comerciale uriaşe şi fără datorii, devenise dependentă de importuri şi un datornic cronic după Unire.

>- Datoria externă a României, ca ţară succesoare, a fost compusă din: 64,4 milioane USD, 2.227,8 milioane franci elveţieni, 72 de milioane de franci de aur, 1,8 milioane de florini olandezi;

>- Datoria publică externă pentru plata ajutorului în muniţie şi material de război primit de la aliaţi era: 26 de milioane de lire sterline către Anglia; 47,7 milioane de USD către SUA; 185 de milioane de lire către Italia; 1.400 de milioane de franci aur către Franţa.

>- La prezentarea în Parlamentul țării a Legii bugetului pentru anul 1921, ministrul de Finanţe, Nicolae Titulescu, **informa parlamentarii că „datoria externă era de 27 de miliarde de lei, adică peste 5 miliarde USD (la paritatea oficială de 5,18 lei/USD) datoria externă a României a crescut, din 1915 până în 1927, cu aproape 40%**.

Să nu uităm că celebrul tezaur fusese trimis și pierdut definitiv la Moscova. Din 1.250 de locomotive mai rămăseseră doar 380 în 1918. Poduri mari distruse. 1.250 de km de cale ferată distruși. 7.500 de vagoane de marfă rămase din cele 28.000. Portul Constanța rămăsese fără poduri plutitoare și macarale, luate de ocupanții germani. Silozurile de cereale de la Brăila și Galați fuseseră arse sau demontate de germani.

[https://ro.wikipedia.org/wiki/Distrugerea_infrastructurii_de_transport_din_Rom%C3%A2nia_%C8%99i_Transilvania_%C3%AEn_Primul_R%C4%83zboi_Mondial](https://ro.wikipedia.org/wiki/Distrugerea_infrastructurii_de_transport_din_Rom%C3%A2nia_%C8%99i_Transilvania_%C3%AEn_Primul_R%C4%83zboi_Mondial)

Trist este că inclusiv guvernul român a trebuit să ardă și să distrugă sondele, rafinăriile și depozitele ca să nu ajungă la germani (asta nu i-a împiedicat să extragă cantități imense de petrol pe perioada ocupației, iar înainte e a părăsi România, germanii au distrus infrastructura pe care o refăcuseră pentru a extrage acel petrol).

Sunt multe de spus, am vrut numai să arăt mai pe larg în ce situație neagră se regăsea România Mare în acei ani după încheierea primului Război Mondial. Reunirea României cu Basarabia s-a făcut în condiții cu adevărat austere. Și majoritatea a acceptat sacrificiul.

Surse secundare: [https://adevarul.ro/stiri-locale/alba-iulia/cum-era-leul-romanesc-inainte-de-marea-unire-anul-1752621.html](https://adevarul.ro/stiri-locale/alba-iulia/cum-era-leul-romanesc-inainte-de-marea-unire-anul-1752621.html)

[https://jurnalul.ro/bani-afaceri/economia/economia-romaniei-mari-la-sfarsitul-primului-razboi-mondial-aproape-de-colaps-888257.html](https://jurnalul.ro/bani-afaceri/economia/economia-romaniei-mari-la-sfarsitul-primului-razboi-mondial-aproape-de-colaps-888257.html) – Economia României Mari la sfârșitul Primului Război Mondial, aproape de colaps.